Fragmente

„ Suntem făcuți din cei pe care îi iubim și din nimic altceva. ”

”Căutăm cu toții marea dragoste, povestea noastră de iubire visată încă de când citeam basme și povești cu prinți și prințese frumoase, acea iubire fierbinte dar răcoroasă în același timp care nici nu arde sufletul celui ce iubește dar nici nu-l îngheață cu indiferență. Căutând , mai descoperim și iubiri lașe, suflete mincinoase, inimi mici și urâte, care aduc în viețile noastre regrete, suferințe, dezamăgiri. Ne amărăsc sufletul, ne îmbolnăvesc inimile, ne diziluzionează și ne sfarâmă visele. Iar apoi , după ce pleacă lasă în sufletele noastre un imens gol, și o mare de mizerie , după care trebuie să faci curațenie imediat.”

„ Exista zile iluminate de lucruri mici, de nimicuri care te fac incredibil de fericit; o dupa-amiaza cand casti gura prin talciocuri, o jucarie din copilarie, ivita pe o taraba de vechituri, o mana care ti-o cuprinde pe a ta, un telefon pe care nu-l asteptai, o vorba buna, copilul tau care te ia in brate fara sa-ti ceara altceva decat o clipa de dragoste. Exista momente iluminate de mici momente de gratie, un miros care-ti umple inima de bucurie, o raza de soare care-ti intra pe fereastra, zgomotul ploii atunci cand inca esti in pat, trotuarele pe care soseste primavara si primii ei muguri.
Exista zile facute din mici nimicuri, zile de care iti amintesti multa vreme, fara sa stii cu adevarat de ce.
Exista zile facute din mici nimicuri, dar care iti lasa o inima plina de melancolie si o senzatie de singuratate de care iti amintesti mult timp.
Exista zile facute din mici conversatii care te indeamna sa iei, pana la urma anumite hotarari.
Viata are mai multa imaginatie decat a noastra, a tuturor oamenilor, la un loc; uneori poarta in sanul ei mici miracole. Totul e posibil trebuie doar sa credem in asta cu toate puterile noastre.”

„ Nu am aripi, însă am vise. Diafane, mărețe, incredibile, imposibil de îndeplinit. Nu pot zbura, însă pot simți mângâierea vântului răcorindu-mi pielea în timp ce mă înalț. Nu pot ști cu certitudine ce îmi va rezerva ziua de mâine, însă pot spera și mă pot încrede că totul va fi bine. Nu pot avea siguranța că drumul pe care am decis să-l parcurg este și cel potrivit, însă știu că pașii rătăcitori uneori, ezitanți alteori, mă vor purta întotdeauna spre țelul meu. Nu am știu să-mi colorez în nuanțe primăvăratice viața, dar tind să cred că am învățat cum să țin pensula între degete și chiar dacă mișcările sunt încă ezitante cu timpul sper că ele vor deveni sigure și precise. Nu pot schimba direcția bărcii al cărei căpitan sunt ,însă o pot cârmi și mă pot folosi de avantajele naturii ca să o fac să plutească. Nu pot fi fericită tot timpul , însă încerc să găsesc întotdeauna un motiv care să mă facă să zâmbesc. Nu pot ierta mereu aceleași greșeli, aceeași oameni care mă fac să sufăr, însă asta nu înseamnă că sunt un om rău ci doar un simplu om. Nu pot iubi din toată inima nu fiindcă sunt egoistă ci doar din teama de a nu fi rănită. Nu pot să-mi țin întotdeauna promisiunile, dar asta nu mă face o persoană lașă sau mincinoasă ci doar o persoană cu defecte și imperfecțiuni. Nu ofer cu ușurință iubirea, prietenia însă atunci când o fac mă simt ca și cum aș putea să mă înalț , as putea dansa asemeni unei libelule , fără constrângeri, fără limite. Nu am aripi însă pot zbura mai departe decât aș fi crezut, doar închizând ochii și visând. Nu cred în iluzii , dar cred în vise care se împlinesc.”

„ Oriunde te-ar purta pașii nu uita de unde ai plecat și nici cine ai fost. Poate timpul te va schimba, vei îmbătrâni, te vei lepăda de vechii prieteni și vei cunoaște alte persoane. Poate timpul îți va mai stinge din văpaia din suflet și poate nu vei mai fii același om care credea cu tărie în visele sale. Poate că încercările repetate la care o să fii supus vor face din tine un necunoscut, poate că alegerile pe care le vei lua și experiențele prin care vei trece te vor transforma complet. Dar asta se va întâmpla la suprafață. În interior vei rămâne același tânăr încercat de soartă, același om care a gustat din plăcerile vieții, aceeași persoană care a crezut în visele sale și a făcut tot ce i-a stat în puteri ca să și le vadă îndeplinite. În fond nu suntem decât niște copii care jinduim după lucruri aproape imposibile, dar nu ne pasă atâta timp cât în sufletul nostru arde un foc imposibil de stins. Oriunde te-ai afla și orice ai face amintește-ți de visele tale și dă-le viață. Nu contează că ești căzut, că ești la pământ, că ești bolnav, este suficient să-ți aduci aminte de cel ai fost și să-ți revii. Nimeni nu o face pentru tine, nimeni nu-ți poate împlini visele, nimeni nu luptă pentru fericirea ta. Așa că orice ai face fii tu însăți și nu-ți pierde o clipă credința și speranța în viitor și în țelurile tale. Poate va fi greu, poate va fi chinuitor, poate va fi un drum lung dar ești pregătit.”

„ Ce poate fi mai minunat decât să păstrezi în suflet toate amintirile dragi, zâmbetele dăruite din inimă, cuvintele șoptite la ore nepotrivite, gesturile mărunte, toată iubirea trăită și simțită ? Ce poate fi mai minunat decât să aduni și să culegi într-un buchet superb toate emoțiile , gândurile, visele, dorințele cele mai tainice și să le lași să înflorească adânc în inimă ca o primăvară târzie dar de mult așteptată. Ce poate fi mai minunat decât să te abandonezi prezentului cu tot ce ai într-un dans amețitor, profund, tulburător ? Ce poate fi mai minunat decât să-ți dai șansa să simți lucruri extraordinare, să te lași cucerită de frumusețile care te înconjoară, să trăiești doar ceea ce vrei și îți dorești. Nimic nu este tardiv în viață , trebuie doar să închizi ochii și să întinzi mâna spre necunoscut.”

„ Nu lăsa să treacă o zi fără să le oferi persoanelor dragi motive pentru a zâmbi emoticon smile
Nu permite timpului să treacă fără un rost anume, modelează, construiește, desenează, fă din timpul prezent motive de fericire emoticon smile
Nu acționa decât în interesul celor slabi, nu te supăra din cauze nejustificate, nu ridica glasul și nici mâna, nu accepta ca vorbele răutăcioase să te atingă.
Nu îngădui evenimentelor negative să-ți fure speranța, să-ți secătuiască sufletul, să-ți spulbere credința .
Nu ceda vorbelor mincinoase, oamenilor mici, gesturilor invidioase.
Nu lăsa nimic la voia întâmplării, ia frâiele în mână și fă proprii pași, fără să aștepți să fii împins de la spate.
Nu proceda cum au făcut alții, ai curajul de a face propriile greșeli .
Deschideți inima și mintea către schimbare, către armonie și iubire, către o viață și o lume mai bună, către prietenie, bunătate și adevăr, către frumusețe și credință. Nu uita nici o clipă cât de frumos și special ești ca om și încearcă să alungi din viața ta tot ce te reține , tot ce te macină, tot ce nu este bun pentru tine. Fiecare moment îți este dăruit pentru a realiza lucruri frumoase, lucruri bune, lucruri pozitive. Nu permite timpului să se scurgă fără să faci cel puțin o faptă bună pentru sufletul tău în ajutorarea celor mai puțin norocoși.”

„ Puterea mea vine de la oamenii pe care îi iubesc. Mă hrănesc din iubirea, grija și sprijinul lor . Nu mi-e teamă să fac greșeli fiindcă știu că am iubirea lor și nu o voi pierde niciodată. Nu mi-e teamă că nu sunt suficient de bună, frumoasă sau inteligentă pentru ei, fiindcă aceste lucruri nu au nici o importanță pentru cei care te iubesc . Ești unul dintre cei mai fericiți și mulțumiți oameni de pe pământ în momentul în care constați că ești iubit pentru ceea ce ești , că familia, prietenii , persoana iubită nu au nevoie de alte calități, nu caută să te schimbe, nu doresc o altă persoană decât ceea ce reprezinți tu. Iubirea lor este suficientă pentru tine și la fel stau lucrurile și invers. Iubirea pentru ei suplinește orice altă lipsă, orice altă calitate. Iubirea adevărată caută naturalețe, simplitate, sentimente curate. Se mulțumește cu puțin dar dăruiește atât de mult. Ești mai puternic, mai optimist, mai încrezător în forțele proprii în clipa în care te dăruiești iubirii. Îmi spun că am devenit o altă persoană în momentul în care am descoperit că în ciuda numeroaselor greșeli pe care le-am făcut în timp iubirea lor pentru mine a rămas la fel de puternică, la fel de vie. Mă simt cea mai norocoasă persoană , cea mai împlinită și constat spre rușinea mea că am descoperit toate acestea mult mai târziu. Ești o persoană mai puternică, mai frumoasă, mai deschisă fiindcă iubirea celor care te înconjoară lucrează în folosul tău. Trebuie doar să îți dai seama de acest lucru și să te lași cuprins de căldura și lumina ei.”

„ Astăzi , aleg :
– să văd dincolo de o banală și obișnuită zi
– să înțeleg semnificațiile momentului prezent și implicațiile trecutului în viața mea
– să văd soluțiile la micile probleme apărute și nu necunoscute
– să nu permit nimănui să mă abată de la drumul pe care l-am ales
– să nu renunț niciodată la căutarea adevărului, a iubirii, a oamenilor minunați, a fericirii și împlinirii de sine
– să cred în mine , în visele mele , în faptele și acțiunile mele
– să simt că timpul nu trece în defavoarea mea ci pentru mine
– să păstrez în sufletul meu toate amintirile frumoase, speciale, încărcate cu iubire și să mă scutur de tot colbul și reziduurile trecutului
– să fiu indiferentă răutăților și vorbelor goale pe care le văd și aud în fiecare zi
– să petrec fiecare moment gândind, vorbind, trăind, simțind frumos, simplu, adevărat
– să nu mă mai gândesc la fiecare greșeală făcută ieri tânjind după repararea ei, dorind să mă întorc cumva în timp și să nu o mai fac
– ca toate deciziile luate în trecut să nu mă mai afecteze în prezent
– să mă eliberez de toate reținerile , temerile și neliniștile mele și să le încredințez cuiva cu putere nelimitată
– ca ” azi ” și ”mâine” să fie singurii marcatori ai timpului și să mă orientez întotdeauna după răsărit în călătoria mea prin viață
– ca fiecare clipă pe care o respir să fie una memorabilă
– propria mea FERICIRE !!!”

„ Resemnată , privesc în urmă la tot ce am renunțat. Și gustul pe care îl simt în suflet este amar. Prea amar. Deși a trecut ceva timp și credeam că totul a fost uitat, constat cu tristețe că totul este la fel. Este de necrezut că deși timpul nu stă în loc lucrurile au felul lor de a rămâne neschimbate, de a te răni chiar și după atâta amar de vreme. Îmi revin în minte tot felul de episoade marcante, care se succed atât de rapid încât am impresia că mă aflu într-un cinematograf privind la filmul vieții mele. Nu este ușor de privit așa ceva. Și nici de înțeles. Cu toții suferim și cu toții greșim, mi-a spus odată un bun prieten care încerca să mă consoleze. Auzeam cuvintele lui dar nu le pricepeam mesajul. Mult mai târziu am învățat că dincolo de proprietățile lor, cuvintele au felul lor tainic de a rezona în mintea și în sufletul tău. În clipele cele mai grele îmi reveneau în minte, tulburătoare, cuvintele lui . Îmi spun adesea că ele au fost aducătorul de pace și armonie în interiorul meu. Ce minunat este să ai asemenea prieteni și ce miracol să ai pe cineva în viața ta căruia să i te poți destăinui fără jenă sau temeri. Îmi este destul de greu să mă confesez . Mă tem de critici, de gânduri negative la adresa mea, de vorbe urâte. Cred că în sinea mea întotdeauna m-am temut de oprobriul public deși nu o arătam fățiș. Încercam să par o femeie îndrăzneață și sigură pe alegerile ei. Dar nu eram așa. Cei care m-au acceptat în jurul lor au înțeles repede ce fel de persoană sunt și mi-au întins mâinile în semn de sprijin. Din acel moment am prins curaj și am devenit persoana care pretindeam a fi. Oricum, nu a fost deloc ușor să ating acel prag. Dar, am reușit într-un sfârșit. Gustul amar pe care îl am este din cauza faptului că niciodată nu am putut să-mi uit propriile greșeli. M-au urmărit , ca niște iubite fidele , tot drumul . Nu m-au lăsat să le abandonez așa cum am procedat cu trecutul meu. Acum înțeleg că de fapt chiar dacă fugi de trecut, de ceea ce ai fost cândva nu vei reuși niciodată să-l lași în urmă. Vei fi mereu o parte din ceea ce ai fost, în ciuda schimbărilor pe care ți le rezervă viața. Iată, că la distanță de câteva luni, am înțeles că fuga mea a fost inutilă. Că vrând să uit , să renunț, m-am mințit pe mine însămi , m-am rănit și m-am autoiluzionat. Nu încerc să-mi găsesc scuze. Ar fi prea penibil. Dar , stând la o mică șuetă cu timpul, cu trecutul găsești fisuri în prezentul pentru care ai luptat. Și constați , că întreaga ta luptă, întreaga ta construcție stă să se prăbușească sub greutatea regretelor și a temerilor tale. Când o să ajungem la concluzia că trecutul va face parte inevitabil din prezent și din viitor o să reacționăm altfel. O să luam alte decizii. O să ne oprim din fugă și o să privim totul cu alți ochi.”

„  Cine ești tu ?
– Eu sunt cel care te face să zâmbești , cel lângă care te trezești dimineața , cel alături de care îți beai cafeaua, cel căruia îi împărtășești visele și gândurile târzii. Eu sunt prezentul dar și viitorul tău, eu sunt motivul pentru care ochii îți sunt plini de iubire , eu sunt piesa lipsă pe care ai căutat-o atât de mult timp. Sunt toate acestea și mult mai mult . Eu sunt și cauza multor nopți de nesomn, a neliniștii și a tulburării minții tale, a neîncrederii și a temerilor tale dar sunt de asemenea și leacul acestor boli. Eu sunt omul de pe cealaltă planetă, omul promis ție, bărbatul adus de mare și de visele tale . Eu sunt călătorul pornit în căutarea ta, a visului imposibil dar devenit cumva realitate. Eu sunt posesorul fericirii și al împlinirii tale și dacă mi te-ai putea dărui total și necondiționat aș deveni cel mai fericit om din univers. Eu sunt doar o bucată de plastilină în mâinile tale , tu ești cea care decide ce formă să iau sau în ce să mă transform. Eu nu sunt decât cealaltă parte a ta , bucata lipsă din tine, cea care jinduie la o uniune și contopire completă.
– Nu știu ce să spun.
– Tăcerea spune multe . Ea vorbește în locul tău. Dă-mi mâna și fii a mea. Alege-mă pe mine. Lasă-mă să fiu prima și unica ta opțiune. Nu pregeta. Nu condiționa ceea ce simțim. Nu ne despărți tocmai acum când ne-am găsit. Ai încredere în ceea ce simți. E bine. E perfect. E ceea ce trebuie. Nu am nevoie decât de un cuvânt din partea ta ca să fac să simți ceea ce simt eu acum.
– Atunci, fă-mă să simt toate astea. Fă în așa fel încât să simt magia și miracolul iubirii. Alungă singurătatea și răceala în care sunt cuprinsă. Ia-mă de mână și arătă-mi cum se simte dragostea. Cum se iubește. Și cum se visează. Ia-mi temerile și dă-mi în schimb speranță. Poate că într-adevăr ești cel care spui că ești, dar nu te recunosc. Redă-mi încrederea . Reinstaurează pacea în sufletul meu. Ajută-mă să nu mă mai lupt cu mine , ajută-mă să găsesc fericirea mult visată și să-mi împlinesc cel mai nebunesc vis : acela de a-mi găsi jumătatea. Fii tu acela de care am nevoie, acela căruia să-mi dăruiesc iubirea, acela care să mă facă să zâmbesc și să visez frumos și să nu mă îndoiesc de nimic și de nimeni. Fii tu cel mult căutat, cel din visele mele, cel care să facă din mine femeia perfectă. Fii tu destinația finală a călătoriei mele.
– Deja sunt. Din prima zi în care ne-am cunoscut am simțit că ești și sunt suflete gemene. Ia-mă de mână . Să mergem să descoperim lumea. Și să ne pierdem pașii sub vălul de lumină al timpului. Te iubesc …”

„  La ce te gândești ?
– Hmmm. În acest moment la miile de gânduri care s-au risipit în mintea mea. La sutele de întrebări la care nu am nici acum un răspuns. La nenumăratele vise la care am renunțat înainte să le dau o șansă. La viață . La mine. La momentul prezent. Cred, că sunt o sumedenie de gânduri ce-mi trec prin minte în acest moment. Cred că sunt depășită de intensitatea și numărul lor.
Și ai multe ?
– Ce anume ?
– Regrete. Dezamăgiri. Deziluzii. Vise sfărâmate.
– Da. Sunt prea multe ca să le pot ține evidența.
– E straniu ce-mi spui.
– Știu. Ce nu aș da ca nimic din ce-mi trece prin minte să nu fie adevărat. Dar este. Fiecare gând. Fiecare emoție. Resentiment. Sau întrebare. Totul este real. Și mă întreb cum de am reușit să adun atâtea într-un timp atât de scurt. Cum de nu m-am trezit și nu am văzut în ce hal este viața mea. Cum de nu am observat cât de rece și goală a devenit inima mea. Și cât de singură și tristă am devenit eu în acest timp.
– Mda. Din nefericire cu toții purtăm în suflete propriile resentimente și regrete. Fantomele singuratice ale trecutului. Nu există nici o persoană care să nu aibă cel puțin un regret.
– Probabil ai dreptate. Dar mă simt ca și cum nu pot să mă mișc fiindcă m-aș prăbuși sub greutatea acestor sentimente. Mă simt prizonieră, captivă în această viață. Simt că mă sufoc, că nu pot să mai respir, că toate aceste gânduri mă inhibă. Niciodată nu m-am simțit așa. Și mă întreb, de ce acum ?
– De ce nu ? Pentru fiecare dintre noi există un moment anume care ne trezește la realitate . Și pentru tine clipa de astăzi este acel moment. Profită de asta. Ia-ți timp. Acordă-ți puțin spațiu și un pic de liniște. Pune punct. Și creează un nou început. Nu o fă pentru alții ci pentru tine însăți. Fiindcă ai nevoie. Fiindcă meriți. Fiindcă te-ai trezit , chiar dacă ceva mai târziu. Ia lucrurile pas cu pas. Nu le grăbi. Nu te grăbi. Aplică tot ceea ce ai învățat de la viață, din lecțiile și clipele grele prin care ai trecut. Nu este o rușine să recunoști că ai făcut greșeli. Nu trebuie să te simți vinovată de ceea ce s-a întâmplat sau de ceea ce nu s-a întâmplat. Învață să visezi din nou. Și să crezi. Și să lupți.
– Am impresia că râzi de mine.
– Mai serios de atât nu pot fi. Ai încredere că totul se va întoarce la normal. Ai încredere în tine. În mine. În familia ta. Ai încredere în cei care te iubesc și lasă-i să te inspire.
– Voi încerca. Nu promit că voi reuși dar cel puțin voi încerca. Dar mai lasă-mi puțin timp, te rog. Nu azi, fiindcă sunt foarte obosită. Mâine. Voi face toate astea mâine.
– Nu, vei face acest lucru astăzi. Acum. Sunt aici cu tine. Îmi poți da mie oboseala ta. Și teama ta. Dar trebuie să începi acum sau nu vei mai începe niciodată.
– Acum ? Dar sunt atât de obosită. Și sătulă de atât de multe probleme. Și bolnavă de atâtea gânduri și griji. Nu pot acum.
– Ba da , poți. Ai încredere în tine. Vei reuși. Voi fi alături de tine la fiecare pas. Împreună vom reuși .
– Crezi … ? Mi-e teamă. De un nou eșec. De o altă decizie proastă. De viitor. Sigur vei fi alături de mine ?
– Atât timp cât o să mă vrei.”

„ Exista zile in care viata nu are nici un sens, insa am invatat sa traiesc pentru acele zile care par vise de neuitat. Acele zile care iti inunda inima de fericire, acele zile in care te trezesti zambind si nu stii de ce , acele zile cand te simti puternica si iubita. Exista zile in care viata te doboara, insa am invatat sa ma ridic din nou, iar si iar, pentru acele zile care ma inalta, pentru acele zile cand ma privesc in oglinda si ea imi zambeste inapoi, pentru acele zile care imi ofera totul in mici doze si ma surprinde de fiecare data.
Exista zile in care viata mi-a adus lacrimi si suferinte, regrete si dezamagiri, iubire si durere, insa tot ea m-a invatat diferenta dintre o iubire adevarata si o iubire amagitoare. M-a invatat sa pretuiesc intotdeauna o dragoste care mi se ofera in locul uneia pe care trebuie s-o cuceresc. M-a invatat sa nu astept nimic de la nimeni , sa nu privesc in urma, sa nu regret nimic din ce am facut, sa merg doar inainte si sa privesc numai spre viitor.”

„ ” În ochii tăi îmi regăsesc pacea, îmi văd sufletul oglindit și mă văd așa cum sunt, așa cum mă vezi – fără mască, fără minciuni, fără adaosuri. În ochii tăi propriile-mi întrebări găsesc răspunsuri, propriile-mi neliniști găsesc oaze de liniște, propriile-mi griji găsesc speranță și iubire. Nu am nevoie să pun întrebări și nici să cer explicații, fereastra ochilor tăi este destul de curată ca să văd înăuntru. Nu am nevoie de promisiuni, nici jurăminte , ci am nevoie să lași întotdeauna fereastra deschisă pentru mine, indiferent de vreme, indiferent de timp. Am nevoie să știu că voi fi întotdeauna binevenită și privirea ta senină îmi va zâmbi mereu , indiferent de anotimp sau intemperii. În ochii tăi pot afla tainele atâtor necunoscute și știu că nu mă voi mai teme niciodată, și știu că dacă te am pe tine atunci voi avea și fericirea. Tu și cu ea sunteți unul și același lucru, iar ochii tăi spun același lucru , gândesc și simt aceeași emoție ca și ai mei de altfel. Ochii noștri vorbesc o limbă necunoscută, străină dar familiară în același timp. Ai tăi, de un albastru deschis ca cel mai senin cer de vară, ai mei , de un negru profund, ca cea mai tare cafea a dimineții. Atât de diferiți, dar totuși atât de perfecți împreună. Există un drum al ochilor spre inima ta și acela este drumul pe care doresc să-l parcurg, indiferent de distanță, de timp sau greutăți. M-am uitat în ochii tăi cu ochii mei și ne-am văzut pe noi. O asemenea fericire merită orice. Un asemenea tablou, toți banii din lume. ”

„ Mi-e dor de tine. În fiecare moment. În fiecare secundă. Îmi e dor și sentimentul acesta mă face să mă simt neputincioasă și singură. Oare de ce ? Mă întreb dacă și tu simți același lucru. Noaptea mi se pare rece și singuratică. Ca și mine de altfel. Am muncit nebunește astăzi cu un singur scop, acela de a te alunga din minte. Dar când și inima tânjește după tine nu mai am nici un fel de putere. Nu știu dacă să te sun sau să te las să faci tu primul pas. Mă cert pentru nesiguranța mea dar și pentru că ți-am permis să-mi faci asta. Ești slăbiciunea mea, călcâiul lui Ahile. Dacă cineva ar vrea să mă rănească de moarte te-ar îndepărta de lângă mine. Mă consolez cu gândul că nu ne mai despart decât câteva zile. Dar întrebările curg ca și lacrimile, fără să le pot opri. Singurătatea îmi este dușman în aceste momente. Mi-e dor și mi-e frig. Înstrăinarea nu ne face bine. Oare de ce ? Ezit în gândurile mele. Mi-e teamă să mă gândesc că ceea ce simțim nu este real, mi-e teamă ca iubirea mea să nu fie suficient pentru tine. Unde ești ? Și de ce nu faci ceva pentru a-mi împrăștia neliniștile ? Orașul pare pustiu. Eu par pustie. Zâmbesc palid amintindu-mi de clipele în doi. Totuși ele nu-mi țin de cald. Ce mult aș vrea să vii. Mi-e dor…”

„ „ … Și dacă cer o dovadă ? Și dacă cer răspunsuri la întrebările mele ? Și dacă-ți cer să-mi arăți că mă iubești ? Ce vei face atunci ?
Vei pleca sau vei rămâne ? Vei cuteza să-ți arăți puterea ? Să-ți dezvălui inima și mintea ? Te vei purta ca un bărbat sau vei alege calea lașității ?
Mi-e teamă să o fac fiindcă nu știu care îți va fi alegerea. Mi-e teamă să te pun față în față cu temerile și întrebările mele fiindcă nu-ți cunosc răspunsul.
Oare asta înseamnă că nu te cunosc cu adevărat ? Că nu te-am citit și nu te-am înțeles niciodată ? Că deși simt că te știu așa cum nici tu nu te cunoști nu va fii suficient ?
De ce între noi doi există atâtea întrebări și îndoieli ? De ce atâtea necunoscute ? De ce am lăsat să se ajungă în acest punct ?
Oare dacă voi îndrăzni voi fi singura ? Sau vei fi acolo ca să-mi alini sufletul … ? ”

„ „ Doar cu tine sunt aceeași. Doar cu tine iubirea e simplă. Doar cu tine mă simt ușoară ca un vis, doar cu tine mă pot simți eu. Doar cu tine alături pot înfrunta necunoscutul, incertitudinile, temerile, diferențele, distanța, timpul. Tu ești singura forță de care am nevoie, singura mângâiere, singurul braț care mă poate sprijini la nevoie. Cu tine alături simt zâmbetul zilei de mâine și frumusețea zilei de astăzi. Cu tine alături mă simt capabilă de atâtea nebunii, de atâtea sentimente, de atâtea zâmbete. Pot dansa fără muzică în mijlocul unei piețe aglomerate și aș ști că ești mâna care-mi înconjoară mijlocul. Pot striga în centrul orașului de bucurie și aș ști că ai fi unicul care m-ar privi cu dragoste, dintre toți cei care m-ar considera nebună. Pot face zeci de nebunii și aș ști că te-aș avea alături. Doar cu tine pot fi eu și nu sunt niște vorbe aruncate în vânt. Tu ești singura lumină de care am nevoie în miezul întunericului și al disperării. Dacă ești, sunt. Și dacă sunt, suntem…„

„ < „ ( … ) Mi-au spus că dragostea va aduce lacrimi, dar nu a fost îndeajuns să mă sperie. Mi-au spus că-mi va sfâșia inima, că-mi va rupe sufletul, că mă lăsa pustiită, însă asta nu m-a dat înapoi. Mi-au spus că voi regreta fiecare cuvânt, fiecare decizie, fiecare sentiment și că va sosi o vreme când îmi voi dori să nu fi făcut niciodată pasul definitiv către tine. Dar asta nu m-a împiedicat să nu te iubesc. Să nu te doresc aproape de mine. Mi-au spus că vor fi clipe în care mă voi îndoi de fiecare zâmbet al tău, de fiecare vorbă, de fiecare gest al tău și că va fi o vreme când mă vei privi și mă vei minți în față. Nu am vrut să cred. Și am mers mai departe. Mi-au spus că nu ești bărbatul potrivit, că merit mai mult, că mă înșel și că mă las ademenită de prima raza de iubire. Poate au avut dreptate. Eram ca o un boboc tânjind după o gură de lumină și căldură, după o gură de iubire și speranță. Stăteam de prea mult timp în semiobscuritate, rătăceam de prea multă vreme între vis și realitate, voiam ceva palpabil și ai apărut. Mi-au spus că te vei sătura și vei pleca, iar eu mă voi ofili și voi tânji după tine. Mi-au spus să nu am încredere și să-mi țin ochii deschiși , dar era un avertisment inutil. Când iubești ești într-o bulă de aer, doar tu și el, nimic care să strice echilibrul. Când iubești nu permiți nimic să pătrundă înăuntru, căci atmosfera din bulă este magică, plină de pasiune și dăruire. Este frumos, și cald, și bine. Ca în cel mai frumos vis al tău. Cum poți să-i dai drumul ? Nu poți. Mi-au spus că ceea ce am nu e decât o fantezie și că ar fi bine să mă trezesc înainte de a aluneca în neant. Nu am făcut-o. Am dorit să trăiesc cu ochii închiși. Dar în același timp trăiam cu inima deschisă. Doream mai mult. Mai intens. Îl doream pe „ … și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți . ” Nu credeam că fac ceva rău. Voiam numai să mă bucur de clipele acelea, de sentimentele mele, de felul în care mă făceai să mă simt. Voiam să mă simt liberă dar în același timp legată de tine. Voiam să mă simt iubită dar în același timp voiam să iubesc. Era atât de multă iubire în mine. Și nu voiam să mai păstrez nici un strop. Voiam să ți-o dăruiesc în doze micuțe în timpul zilei. Ca niciodată să nu fie prea mult dar nici prea puțin. Mi-au spus că nu peste mult nu vei mai fi lângă mine. Au avut dreptate. Azi nu ești aici. Dar ghici ce ?! Nu te condamn. Și nici nu plâng. Și nici nu regret. Și nici nu te urăsc. Dar simt totuși pustietatea, singurătatea, întunericul. Au avut dreptate. Acum știu asta. Dar faptul că știu nu schimbă nimic. Tot aș fi căutat acea gură de oxigen care să mă revigoreze, acea adiere de vânt călduț care să rătăcească pe suprafața inimii mele, acea minunată magie numită iubire. Fiindcă indiferent prin câte treci, indiferent cât de mult suferi, indiferent cât de gol te simți după, iubirea este unicul sentiment care îți schimbă toate gândurile, este unica emoție care alungă neliniștile, unica speranță care face să vibreze suflete… ” >>

„ ” Te-as iubi doar pentru că vezi în mine ceea ce eu nu văd atunci când mă privesc în oglindă. Te-aș iubi numai pentru gesturile tale pline de gingășie care-mi ating sufletul. Te-aș iubi pentru tăcerea atât de plină de iubire dintre noi, pentru modul complice în care privirile noastre reușesc să comunice, te-aș iubi pentru că nu-mi ceri motive pentru a mă iubi ci mi le oferi chiar tu. Te-aș iubi pentru că tu găsești moduri de a ajunge la sufletul meu fără ca eu să știu , și te-aș iubi doar pentru ești lângă mine atunci când trebuie. Te-aș iubi numai pentru că-mi înseninezi zilele și reușești să aduci lumină și culoare acolo unde este neliniște și tăcere. Te-aș iubi numai pentru comoditatea de care dai dovadă atunci când te instalezi cu bagajele în camere inimii mele, fără să ceri voie , dar totuși părând să aparții acelui loc. Te-aș iubi pentru că mă ții de mână tot timpul, amintindu-mi fără să vreau că ești aici și te iubesc că nu știu să fac altfel. Te-aș iubi pentru fiecare vis trezit în mine, pentru fiecare seară în care-mi cedezi amuzat locul de la margine, pentru fiecare masă pregătită în doi. Te-aș iubi pentru miile de senzații care-mi învăluie sufletul atunci când mă privești și pentru fiecare emoție pozitivă pe care o trezești în mine. Te-aș iubi pentru modul în care mă faci să râd de nimicurile zilei și să uit de frământările uzuale. Te-aș iubi pentru că noaptea brațul tău mă înconjoară protector și mă aduce mai aproape de tine. Te-aș iubi pentru că ești o altă parte a mea, sincronizarea perfectă a inimii mele. Te-aș iubi doar pentru că simt atâtea nimicuri și pentru că fără ele aș fi goală, rece, un vas frumos printre alte sute care așteaptă să fie umplut. Așadar, te-aș iubi din tot sufletul asumându-mi toate riscurile pentru că meriți, pentru că ești tu și pentru că fiecare părticică din mine se simte vie în apropierea ta.
Nu stiu de cate ori poti iubi intr-o viata. Nu stiu de cate ori poti spune „ te iubesc „ din toata inima si apoi sa crezi ca este adevarat. Tind sa cred ca doar o data, dar ce stiu eu … ”

„ „ Credeam în destin. Credeam în magia aducerii sufletelor pereche împreună. Credeam în miracolul întâlnirii, în distanța care apropie și nu îndepărtează ființele menite să fie împreună. Credeam că viața recompensează întotdeauna pe cei care așteaptă, răbdători și liniștiți, iubirea perfectă, unică, completă, iubirea care umple suflete și care te face să simți că trăiești. Credeam că oriunde ar fi el sau ea, se vor întâlni în cele din urmă. Dar destinul rareori este așa. L-ai putea întâlni totuși, mai mult din coincidență, și nu ai realiza că EL este acela. Sau poate că nu l-ai întâlni niciodată dar l-ai aștepta întotdeauna. Credeam că iubirea vine în cele din urmă dacă nu-ți pierzi speranța. Și zilele au trecut. Și încă mai trec. Le număr și continui să sper, negând neliniștile și întrebările. Dar nu mai știu cât pot spera. Cât mai pot aștepta. Sufletul cerșește iubire. Și căldură. Și emoție. Mă simt neputincioasă că nu-i pot oferi ceea ce are nevoie. Mă simt ca și când i-aș refuza ceva care l-ar sătura, care l-ar vindeca. Însă când în joc e iubirea adevărată trebuie să-ți asumi riscurile , ori aștepți răbdător lângă bagajul cu sentimente, având inima în mână, ori accepți orice ți se dă fără lamentări, fără scuze, conștient că nu va fi niciodată la fel. Cineva mi-a spus că iubirea va veni în momentul în care sufletul va fi pregătit. Ce să înțeleg din asta ? Că al lui nu este …?

„ „ Mi-ai spus în sfârșit că mă iubești. Nu s-a cutremurat pământul, în schimb mi s-a cutremurat sufletul. De așteptare. De neliniște. Iar mai apoi de o imensă plenitudine. Te iubesc – un cuvânt atât de simplu, dar atât de complicat. Îl putem spune zilnic, și unii din noi o fac cu obișnuința cu care spun ” bună ziua ” sau ” ce faci ? ” , dar care numai când se lasă așteptat capătă valențe extraordinare. Pare ușor de spus. Pare simplu. Dar numai un om îndrăgostit poate simți diferența, puntea care te poate aduce mai aproape sau te poate îndepărta definitiv de persoana iubită. Poate fi un vis devenit realitate când iubești iar iubirea este reciprocă. Altfel, se transformă într-o iluzie, iar mai apoi o dezamăgire. Eu am spus prima ” te iubesc ”. Îmi amintesc când am făcut-o. Secunda. Chiar și respirația de dinainte. Aveam totul calculat în minte , exact momentul în care să-l arunc între noi doi. Însă soarta sau viața a făcut în așa fel încât să nu pot scoate nici măcar un sunet deși voiam din toată inima să-ți strig că te iubesc. Ba chiar voiam să-ți pândesc reacția de după, privirea, gura, trupul. Voiam să văd dacă știai ce simt pentru tine, dacă erai conștient de imensa fericire din interiorul meu. Voiam să știu dacă erai la fel de tulburat ca și mine. Nu am făcut nimic din ceea ce crezusem că sunt în stare să fac. Te-am privit doar și am înțeles într-o secundă că iubirea nu este un joc de cuvinte, că ” te iubesc-ul ” meu spus șoptit putea să nu fie suficient pentru tine. Și am așteptat confesiunea ta. Am așteptat un semn. Un gest. O privire. Și a venit tocmai când m-am așteptat mai puțin. Ca un fulger care a brăzdat cerul existenței mele. Ca o lacrimă pe obrazul însetat. Și te-am iubit mai mult decât crezusem vreodată. Și am plâns. De fericire. De împlinire. De iubire. De vise împlinite și dorințe tăinuite.
Astfel, ai făcut din primul ” te iubesc ” o iubire eternă și din câteva sentimente și nopți fierbinți o întreagă viață. Imaginația mea se oprește aici, la tine, la mine, la noi, la te iubesc-ul rostit solemn printre sărutări fierbinți, la cei patru pereți între care iubirea noastră a devenit motto-ul nostru de zi cu zi. Și te iubesc în fiecare zi în sute de feluri diferite, încât iubirea mă umple de tine, de frumos, de simplu și de minunat încât nu mai simt nici sete , nici foame , nici greutățile vieții. Nicicând nu m-am simțit mai ușoară, mai frumoasă, mai plină de viață ca acum. Nicicând nu am crezut că iubirea poate fi un minunat înlocuitor al speranței, al forței, al încrederii și al curajului. Dar iată, că cel mai simplu cuvânt, cele mai naturale sentimente conduc la acest miracol numit – iubire. ”

„ ” Iubirea îți atinge sufletul și îți transformă viața. Trebuie să fii pregătită să o lași să intre și să te cucerească. Inima ta e pregătită, Ana ?

Întrebarea lui mă luase pe nepregătite. Nu, nu eram pregătită. Nu vroiam să mai las pe cineva înăuntru și să fac față haosului. Ajunsesem în sfârșit la starea de liniște și pace și nu-mi doream pentru nimic în lume să schimb asta pe altceva. Iubirea nu-mi spunea nimic nou. Era mult mai bine așa. Mult mai ușor de trăit. Mult mai ușor de acceptat.

– Nu este nevoie să-mi răspunzi. Ochii tăi vorbesc pentru tine. Sufletul tău tânjește după mângâiere, însă mintea îi refuză rugămintea. Crezi că vei reuși să găsești echilibrul între aceste două lumi ? Între universul mental și cel spiritual ? Fiecare dintre noi avem nevoie de cineva alături, fiecare avem nevoie de iubire. O viață fără iubire și fără emoție este fadă, anostă, urâcioasă. Tu, Ana, ești o femeie tânără, frumoasă, inteligentă. Banalul și singurătatea nu are ce cauta în viața ta. Înțelegi tu, asta ?

– Mi-e teamă că nu înțeleg. Îmi vorbești de iubire, dar știi tu cât de greu este până găsești persoana potrivită ? Știi tu câte dezamăgiri, câte lacrimi, câte vise spulberate și nopți de nesomn am numărat, încercând să prind un strop de fericire ? Știi tu câte regrete rămân în urmă, câte întrebări nerostite, câte dureri sângerânde ? Știi tu cât timp mi-a luat să mă pot ridica și să pot merge mai departe ?

M-a privit cu lacrimi în ochi și mi-am dat seama că știe. Iubirea, vrei nu vrei, ne atinge pe toți, în moduri diferite. Posibil să găsești într-un final jumătatea care să te completeze întru totul, însă ce faci cu cele nepotrivite ? Și cum să faci ca să știi pe cine să primești în viața ta și cui să închizi ușa ? Nu știi. Și atunci nu ai de ales. Fie riști și le dai voie înăuntru, fie fereci ușa și arunci cheia. ”

„ „ Am dăruit fără să aștept ceva la schimb. Am dăruit zâmbete, căldură, iubire, iertare, optimism . Am dăruit tot ce am avut, unora le-am dăruit părți din mine, altora bucăți din sufletul meu. Am dăruit tot ce a fost mai frumos și mai strălucitor, mai interesant și de preț. Am dăruit fără să stau pe gânduri, fără să-mi pun întrebări, fără să simt teamă sau neliniști. Am dăruit și nu am cerut nimănui nimic înapoi.
Însă darurile s-au împuținat. Au devenit din ce în ce mai nesemnificative, și-au pierdut strălucirea și frumusețea. Pe zi ce trecea pierdeam din ce în ce mai multe. Mă simțeam goală, săracă, ieftină. Nu mai aveam nici măcar un singur lucru pe care să-l păstrez pentru a-mi ține de cald. Totul fusese dăruit. Eu fusesem dăruită și împărțită în milioane de părți. Cum puteam să mă adun ? În ce direcție să pornesc ? Am realizat atunci, în tăcerea rece și sumbră dintre întrebări că am dăruit nu prea mult ci cui nu trebuia. Bucăți întregi din sufletul meu dăruite unor oameni care nu le meritau, care nu știau ce să facă cu darul meu. Părți întregi din mine, din gânduri , din sentimente, din trăiri aruncate aiurea în mii de direcții. Ce risipitoare am fost, mi-am spus în gând. Cât de repede și cât de ușor am renunțat la daruri neprețuite în favoarea așa zișilor ” prieteni ”. Cât de ciudat a fost să simt oboseală, neputință, neliniște în comparație cu zilele în care aceste sentimente mi-erau necunoscute.
A dărui este miraculos, înălțător, magic. A ști cui să dăruiești și în mâinile cui să-ți așezi neprețuitul dar este foarte greu , dacă nu imposibil. Eu nu m-am gândit niciodată că darurile mele or să fie privite de ochi necunoscători, de minți și de suflete care nu realizau adevărata valoare, de oameni prea simpli ca să realizeze că darul este un adevărat diamant și că valoarea lui este inestimabilă.
Am pornit în prima mea călătorie. Am plecat pentru a mă regăsi, pentru a-mi răscumpăra darurile, pentru a mă completa. Bucată cu bucată, piesă cu piesă am început a-mi aduna componentele. Nici acum, după atâta amar de vreme nu am reușit să le găsesc pe toate. Sunt încă incompletă, sunt încă un vas din care picură deseori lichid dar am credința că voi reuși să găsesc și ultimele bucăți pierdute. Poate nu voi mai fi niciodată la fel de pură și naivă ca în trecut, poate nu voi mai putea dărui la fel de senin și generos părți din mine, poate nu voi mai permite nimănui să mă cunoască așa de bine cum au făcut-o alții. Poate timpul își va spune cuvântul , poate îmi va șopti cândva că totul va fi bine și poate că îl voi crede. Dar până atunci, mă voi opri din a dărui. Mă voi opri din a spera că nu toți sunt asemeni celor care au luat fără să dea, celor care nu au privit în urma lor, celor care m-au pustiit și m-au rănit de moarte. Mă voi opri din a gândi că mai există cineva care să-ți primească darul și să vadă în el mai mult decât un zâmbet, mai mult decât un gând, un suflet care vrea să creadă mai mult decât oricând. ”

„ ” – De ce nu zâmbești niciodată în fotografii ? mă întrebă pe un ton curios , în timp ce privirea lui trecea de la o fotografie la alta. Toate făcute în diferite momente din viața mea și totuși el avea dreptate. Nu aveam nici una în care să zâmbesc, nici una în care să par că mă bucur. Probabil că fotografia surprinde nu numai chipul ci și ceea ce se ascunde în spatele lui, sufletul. Iar, în cazul meu, sufletul era prea obosit și prea deprimat pentru a mai zâmbi.

– Cred că nu am un răspuns la întrebarea ta, i-am răspuns zâmbind trist. Probabil că nu am avut starea de așa natură încât să mă pot forța.

– Dar nu trebuie să te forțezi, Ana. Totul trebuie să vină de la sine, natural, fără artificii. Dacă sufletul se simte bine, dacă e pace și armonie în interior, dacă soarele strălucește puternic în inima ta , atunci norii nu au ce căuta pe chipul tău. Nu pot să cred că în toate aceste fotografii nu a existat nici măcar un moment în care te-ai simțit minunat, degajată, continuă el să-mi vorbească.

– Poate. Numai că îmi pare că eu am fost așa dintotdeauna. Nu mai țin minte când am zâmbit ultima oară. Nu îmi mai amintesc dacă a fost la o glumă sau pur și simplu fiindcă am simțit că trebuie să o fac. E mult de când am zâmbit ultima oară. E mult de când colțurile gurii s-au ridicat dintr-o plăcere nevinovată și nu din sarcasm. E mult de când nu mi-am mai simțit sufletul valsând sau tresărind de fericire. Prea mult că am și uitat deja cum să zâmbesc, am spus continuând să mă explic. Nu trebuia să dau explicații . Și mai ales lui. Nu mi le cerea, dar eu simțeam că e necesar. Poate fiindcă așa mă descărcam, sau poate că simțeam nevoia să ascult o altă părere.

– Poate nu-ți dai seama dar nu avem nevoie de momente speciale ca să ne simțim bine, ca să zâmbim din toată inima. E suficient ca în drumul tău să dai peste o floare răsărită de nici unde ca să-ți reamintească de forța fragilității. Și îți garantez că vei zâmbi, învățând o lecție importantă. E suficient să deschizi larg ochii și inima pentru ca anumite clipe să ți se dezvăluie în toată splendoarea, pentru ca lecțiile vieții să-și facă loc nu numai în minte dar și în suflet. Zâmbește puțin câte puțin în fiecare zi pentru tine, pentru sufletul tău. Ești crispată, rece și matură. Iar la douăzeci și șase de ani nu trebuie să arați și să te simți ca la cincizeci. Greutățile vieții nu ar trebui să lase urme în sufletul tău, fiindcă ești mai puternică decât lași să se vadă, mai puternică chiar decât îți imaginezi tu.

Haide, zâmbește și arată-mi că simpla mea prezență este o bucurie pentru tine. Că eu contez și sunt un motiv suficient pentru a zâmbi, nu doar azi ci pentru totdeauna.

Am zâmbit sincer și l-am privit în ochi. Îmi doream ca în acel moment cineva să ne facă o fotografie. Să-mi surprindă urma aceea caldă de pe chip , dâra fierbinte din suflet ca să-mi țină de cald pentru zilele în care el nu avea să mai fie cu mine. Mai erau două ore până la plecarea lui și până la stingerea zâmbetului meu. Mă privea și păreau că ochii lui citeau în mine. Știau ce gândeam, ce simțeam și îmi zâmbeau liniștiți parcă dorind să-mi dea putere. Zâmbete. Nu știam că și ele se pot exprima și că pot spune atâtea. Zâmbetul lui îmi promitea că totul va fi bine, al meu că mi-era teamă. Atât de multe cuvinte spuse într-un simplu surâs. Atât de multe trăiri exprimate printr-o ridicare ușoară de buze. Poate că totuși ar fi trebuit să ne facă cineva o fotografie. ”

„ „ Leaga-ti sufletul de al meu si hai sa dansam in pasi de iubire, sa impartim visurile și dorintele, pielea, inima, tremurul si lacrimile…Sa fim doar un singur trup cu o singura inima, cu o singura gura care sa sopteasca cuvinte pline de iubire …”

„ „ Nu vreau să îmi aduc aminte decât de clipele frumoase. De momentele magice, încărcate cu veselie și iubire. Nu vreau să-mi amintesc decât ceea ce a fost bun între noi, curat și proaspăt. Nu vreau să-mi aduc aminte decât diminețile perfecte de duminică, pe care le numeam „ dimineți leneșe ” și nu făceam nimic altceva decât să stăm în pat îmbrățișați, privind la desene animate și mâncând înghețată. Nu vreau să-mi amintesc decât vorbele dulci, mângâierile, săruturile, privirile și zâmbetele naive. După tot ce s-a întâmplat este important pentru mine să rămân cu momentele frumoase, memorabile, pe care o să le port cu mine pentru totdeauna. Este greu să privești în urmă cu regret, de aceea eu privesc înainte cu speranță și mulțumire. A fost greu, scurt, lacrimogen și aș minți dacă aș spune că nu aș mai vrea o bucățică din ce am avut împreună, însă prezentul e aici, la fel ca și mine și nu mai vreau să irosesc nici o secundă pe amintiri. Mi-e deajuns că le port în suflet și că vor face parte întotdeauna din mine, din noi. ”

„ ” Cel mai important lucru din lume este să fii sinceră cu tine. Așa te poți ajuta, poți înțelege modul în care sufletul, mintea reacționează la circumstanțele exterioare. Îți poți cunoaște slăbiciunile, defectele și le poți compensa, astfel încât să nu fii niciodată în dezechilibru. Este important să nu te minți, să nu te înșeli niciodată. Fii necruțător de sincer cu tine însuți. Ceartă-te atunci când meriți, atunci când nu ai dat totul, atunci când ai fost prea leneșă să continui și ai renunțat , și iubește-te în fiecare moment al vieții tale. Chiar și atunci când greșești. Ceartă-te dar iubește-te și demonstrează-ți că ai învățat lecția. Nu porni la drum decât dacă ai mintea relaxată și spiritul odihnit. Nu te duce la culcare decât dacă ai cugetul împăcat. Ajută-te ca să poți fi tare pentru cei care te iubesc. Nu vrei să-ți plângi de milă. Nu vrei ca lumea să te considere o altă „ suferindă ”. Adună-te, lipește-ți la loc fiecare bucățică din suflet și așterne pe hârtie povestea. Va fi un remediu excelent pentru urmele din sufletul tău dar și un calmant extraordinar pentru cele care vor veni. Fiindcă vor veni. Și vor fi mai multe, mai dureroase și mai puternice. Și-ți va trebui multă forța ca să le respingi. Înarmează-te de pe acum cu multă iubire, căci va fi un timp în care îți va lumina inima și drumul în viață. „

„  Mi-e bine lângă tine. Nu ți-am spus niciodată cât de bine îmi face senzația că ești aici. Mă simt ca și cum aș fi într-un cocon de căldură și iubire, de pace și de bine. E atât de plăcut. Îți datorez atât de multe și sper ca iubirea pe care o simt pentru tine să fie îndeajuns încât să compenseze lipsa cuvintelor. Nu mă pricep la declarații. Nu știu decât să vorbesc din suflet. Prea simplu pentru ceea ce simt. Prea complicat ca să le pun în cuvinte. Consider că e mai bine așa. Iubirea se simte mai bine atunci când în suflet e liniște. Și pacea asta aș vrea să ți-o dăruiesc, pentru că tu mi-ai dăruit-o fără să realizezi asta. În toate dățile în care mi-ai stat alături fără să spui nimic. În toate clipele în care m-ai strâns în brațe fără cuvinte. În toate momentele în care m-ai iubit fără să merit, fără să știi dacă am să te pot iubi vreodată la fel. Dar te iubesc. Acum știu asta. Însă nu știu dacă tu știi asta. Pentru că nu am spus-o niciodată. Pentru că mi-a fost teamă să nu fac o a doua greșeală. Pentru că nu îmi mai permit să îmi pierd încă o dată inima. Pentru că a fost greu, dureros, amar și pentru că nu aș mai rezista încă o dată șocului. Îndrăznesc să-ți spun de data aceasta, în cuvinte, că te iubesc. Îndrăznesc să-mi asum riscul ăsta. Meriți să o fac. Și merit și eu dreptul la o iubire adevărată. Te iubesc, de data aceasta și în cuvinte, nu numai în gesturi și în fapte mărunte. Simt că trebuie să-ți spun pentru că nu știu ce se poate întâmpla mâine, pentru că viața este imprevizibilă și pentru că vreau să o știi astăzi. Nu mai vreau să las loc interpretărilor. Ezitărilor. Fricii. Îmi pun sufletul în palmele tale și sper să nu strângi prea tare, uitând că el este acolo. ”

„ „ Nu mi te pot imagina decât strângându-mă în brațe. Și amintirea aceasta este îndeajuns încât să-mi domolească neliniștile atunci când ești departe. Nu mi te pot imagina în alt fel decât iubindu-mă. Și această imagine prețioasă o port în mine mereu. Nu mi te pot imagina într-un alt mod decât acela de a fi al meu, oricât de departe te-ai afla, oricât de mare ar fi distanța dintre trupurile noastre. Nu mi te pot imagina altfel decât ești. Un simplu om, dar atât de special pentru mine. Atât de viu și prezent în gândurile și în inima mea, în nopțile cu lună, în zilele cu soare, în cele mai naive vise. Nu mi te pot imagina decât zâmbind. Mie. Vieții. Fiecărui lucru care îți iese în cale. Așa ești tu. Bucuria ți se citește pe chip fără a o putea ascunde. Dacă m-ar întreba cineva ce iubesc mai mult la tine, nu aș știi să răspund. Fiindcă nu mi te pot imagina pe bucăți, pe fragmente. Fiindcă ceea ce iubesc la tine nu sunt părți din ceea ce ești, ci un tot unitar. Nu mi te pot imagina având doar calități. Nu. Tu ești făcut dintr-un aluat mult mai complicat, mult mai greu de frământat. Ai și tu ca orice om neliniștile și temerile tale ascunse. Ai și tu întrebări. Vise. Păcate. Fac parte din tine, din ceea ce ești. Nu le ascunzi. Nu le eviți. Nu le negi. Le înfrunți. Le accepți. Le învingi. Pentru că așa ești tu. Și nu mi te pot imagina astfel. Și nu îmi pot imagina un alt fel de a te iubi. Și nu-mi pot imagina o altă amintire mai frumoasă, decât zâmbetul tău și ochii tăi calzi în timp ce mă priveai și-mi spuneai șoptind că mă iubești. Nu mi te pot imagina altfel decât făcând parte din mine, din ceea ce sunt și din ceea ce iubesc. ”

„ ” Mă întreb dacă nu cumva în graba mea am trecut pe lângă dragoste. Pe lângă omul alături de care povestea vieții mele va căpăta conținut și esență. Mă întreb dacă nu cumva toate poveștile de dragoste irosite, toate sufletele goale și reci care mi-au ținut de cald au alungat, fără să realizez, adevărata dragoste. Mă întreb care este motivul pentru care așteptarea devine apăsătoare și îmi tulbură sufletul … nerăbdarea care mă caracterizează sau lipsa speranței ? Mă întreb dacă nu cumva, în timp ce fac următorul pas, mă depărtez mai mult de cel care îmi este sortit. Aș putea să stau pe loc, însă nu știu de unde să i-au garanția că îl voi întâlni. Și ca un făcut, în loc de răspunsuri am numai întrebări, numai necunoscute. Mă întreb dacă nu cumva ar trebui să-ți las un semn ca să mă găsești … Nu vreau să-mi asum riscuri inutile pentru că uneori viața poate fi atât de întortocheată, atât de schimbătoare încât mi-e teamă că dacă ne vom găsi vom trece unul pe lângă celălalt, fără să simțim nimic, fără să știm nimic … ”

„ „ (…) Când ai plecat am căutat peste tot după tine, după ceva al tău, orice, ca să-mi aducă aminte de ceea ce am iubit. Ca să mă facă să înțeleg că nu a fost timp irosit sau sentimente iluzorii. Am căutat mult după ceva al tău, care nu doar să mi te aducă în fața ochilor ci și să mă facă să te simt lângă mine. Au fost nopți aiurea. Tulburătoare, Nicicând nu am simțit astfel, nicicând nu am mai fost supusă unei astfel de încercări. Am crezut că pot reconstrui totul cu bucăți desprinse din suflet, însă m-am înșelat. Nu te-am mai putut găsi, indiferent cât de mare mi-a fost străduința. ”

„ Mi-e dor de tine „ este parola noastră. O spunem șoptit atunci când suntem înconjurați de ceilalți, făcând din ea secretul nostru. O tastăm rapid, din tot sufletul, în sms-uri nocturne, ca să ne țină de cald. O cântăm în adâncul inimii când mâinile noastre se caută înnebunite de dor și trupurile par să nu mai aibă răbdare. O simțim în tremurul care ne încearcă genunchii când ne revedem după o bucată bună de timp. O scriem cu dor în cele câteva rânduri pe care le lăsăm lipite pe frigider sau pe cana de cafea, devreme în zori. O păstrăm în sufletul nostru și o citim ori de câte ori ne răsfoim inimile. ”Mi-e dor de tine„ este imnul inimii noastre. Doar noi îi cunoaștem notele, doar noi îi putem descifra hieroglifele, doar noi cunoaștem ce înseamnă de fapt dorul nebun, neliniștit, încântător care ne-a cuprins sufletele și gândurile. „ Mi-e dor ” de tine este parola pentru toate nebuniile care ne țin departe unul de celălalt, pentru toate frământările și întrebările care se interpun între noi, pentru toată gelozia și nesiguranța care ne tulbură gândurile, pentru toate sentimentele pe care le trăim și încercăm să le facem față. „Mi-e dor de tine ” și este suficient ca lacrimile să curgă. „ Mi-e dor de tine ” și e suficient ca sutele de kilometri să se dizolve într-un singur pas. „Mi-e dor de tine ” și inima mi se umple de-o bucurie complice.„

„ Te privesc și mă văd pe mine. Îți zâmbesc. Mă simt atât de ușoară. Atât de iubită. Nu aș ști să-ți spun în cuvinte tot ce păstrez în suflet, dar sper însă că poți citi fiecare rând din inima mea. Vreau să împart cu tine fiecare moment, fiecare clipă din prezent, fiecare secundă din viitor. Îți simt privirea pe chipul meu și sufletul vibrează, cuprins de o moleșeală incredibilă. Iubirea se simte atât de bine. Atât de perfect. Îmi zâmbești și îți iau zâmbetul ca pe o promisiune a vieții împreună. Plină de frumusețe. Plină de pace și iubire. De respect și armonie. De veselie și râs. Nu știu dacă se poate și mai bine de atât. Nu știu dacă sufletul meu poate visa la mai mult. Tu ești miracolul vieții mele. Singurul pe care l-am primit fără să-l aștept, fără să-l cer, fără să mișc un deget. Câteodată mi-e teamă ca cineva să nu te ia de lângă mine, pentru că nu am depus nici un efort să te am. Câteodată simt un gol care-mi tulbură sufletul, însă îmbrățișarea ta este suficientă să-mi alunge norii neliniștii. Lasă-mă să te cuprind în brațe. Lasă-mă să te ating și să las sufletul să vorbească pentru mine. Lasă-mă să-ți șoptesc cuvinte pe care le meriți dar pe care nu le-ai auzit niciodată. Lasă-mă să te păstrez în siguranța inimii mele. Să te iubesc și să-ți dăruiesc tot ce am păstrat pentru atâta vreme. Lasă-mă să fiu ancora ta. Punctul tău de sprijin. Lasă-mă să fiu a ta și să împart cu tine tot de va veni. Fie că sunt temeri, tristeți, dezamăgiri sau lucruri bune. Lasă-mă să te strâng în brațe și să-ți cuprind sufletul într-un dans care să ne țină înlănțuiți pentru toată viața. ”

„ Dincolo de tăcerea și răceala vieții, dincolo de greutățile și obstacolele la care ești supus asemeni unui erou din basme, dincolo de opreliștile și vitregiile timpului ne aflăm noi, oamenii puternici. Stăm înaintea necunoscutului și evaluăm dintr-o privire armele pe care le avem la noi : zâmbete, gânduri optimiste, speranță, încredere, curaj, voință, putere, iubire, iertare. Mizăm pe ele pentru că sunt singurele arme pe care le avem și cu ajutorul cărora putem câștiga războiul.Inventăm strategii, căutăm soluții, ne schimbăm dacă este cazul pentru că numai așa putem ajunge acolo unde ne dorim. Forța noastră stă în sufletul nostru. Pentru că o inimă curajoasă, plină de speranță și iubire poate înfăptui miracole.
Dincolo de trecut, de greșeli, de vorbe rostite la întâmplare suntem noi, cei care nu doar supraviețuim, ci și reușim să ne bucurăm de fiecare reușită. și simțim succesul adânc în suflet.
Fiecare pas pe care îl facem ne schimbă. Ne transformă. Ne maturizează. Suntem fiecare decizie, fiecare gând, fiecare sentiment și emoție care ne traversează sufletul. Suntem cei care stau înaintea necunoscutului pregătiți de succes.„

One thought on “Fragmente

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s