Confesiuni – continuare …

tumblr_mqqxe7bg0p1rib2x9o1_1280

La câteva săptămâni după discuția noastră l-am întâlnit la o cafenea din oraș. Nu era singur. Nu știam cum să reacționez, dacă să îl evit sau să trec pe lângă el și să mă fac că nu îl cunosc. Dacă am fi fost în urmă cu câteva luni probabil nici nu aș fi stat pe gânduri și aș fi trecut pe lângă fără să spun nimic, dar astăzi, după toate lecțiile predate de viață a trebuit să demonstrez că m-am ales cu ceva. Așa că m-am oprit la masa lui, în drum spre măsuța mea, și l-am salutat.

Nu a părut rușinat, nu a evitat să-mi întoarcă salutul, pe scurt nu s-a comportat ca niciunul dintre cei pe care îi cunoscusem. M-a întrebat dacă vreau să mă alătur lor, însă m-am scuzat și i-am spus că aștept pe cineva. Mi-a făcut cunoștință cu tipa drăguță ce mă privea foarte atent. Se dovedise că era cea mai bună prietenă a lui.

Poziția mea față de gândul de a avea un prieten adevărat de sex opus este pro. Îmi place idea și o accept. Dar în secunda aceea o respingeam cu toată forța minții mele. Am decis în acel moment, nu numai că nu mă mai înțeleg, dar nu mai știam nici cine sunt cu adevărat.

Învățasem să nu judec oamenii și eu ce făceam? Gândeam total anapoda.

Poate era de vină el pentru felul degajat în care stătea alături de ea. Sau poate eram de vină eu pentru că nu-l eliminasem cu totul din minte.

În timp ce-mi așteptam una din prietenele mele cele mai bune să vină nu m-am putut abținut să nu le arunc câteva priviri. Păreau că sunt dintr-o fotografie de album. Puteam să o numesc „ prima întâlnire”. Le stăteau bine împreună, păreau că sunt de acolo, dintr-un film numai al lor.

Mi-am spus că indiferent dacă simți sau nu ceva pentru persoana cu care ai ieșit cândva, ți-e greu să o vezi alături de altcineva. Pentru că mintea lucrează la scenarii greu de imaginat și nu-ți dă pace. Pentru că știi la ce ai renunțat și totuși te imaginezi pe tine acolo, lângă el.

Tot acest sentiment ciudat m-a făcut să mă întreb dacă am procedat bine. Dar, văzându-i cum râd și împărtășesc aceleași gânduri mi-am schimbat brusc părerea.

Da, procedasem bine. Și da, nu mai cred în prietenia dintre doi oameni de sex opus. E prea multă chimie, prea multe cuvinte nerostite, prea multe chestii neîmpărtășite la mijloc.

Parcă îmi vine să merg la masa lor și să le spun cât de bine le stă împreună. Poate așa vor realiza că timpul este scurt, că sentimentele merită mai multă atenție, că momentul prezent contează cel mai mult și că nu este nevoie să caute mai departe pentru că s-au găsit.

Dar, cine sunt eu să fac asta …? Sunt doar un spectator care privește neputincios la dragostea oarbă care plutește între ei și se întreabă dacă așa se întâmplă mereu. Stai de vorbă cu un om pe care-l placi și nu știi dacă el este cel potrivit pentru tine. Și nu este nimeni în preajmă să-ți deschidă ochii.

Și poate pierzi …și începi căutarea din nou …sau poate se întâmplă o minune și vezi ceea ce alții văd deja atunci când se uită la voi … două inimi care bat în același ritm.

Le-am urat fericire în gând și cu un zâmbet dulce-amărui i-am spus pentru totdeauna adio din mintea mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s