Confesiuni ( partea a II – a )

tumblr_nshel4Jvxm1r1ai0vo1_500

…am emoții…ciudat sentiment, mai ales după atâta timp. Mă face să-mi doresc să fiu frumoasă, să mă aranjez, să fiu ceea ce nu sunt.

A trecut ceva timp de când nu am mai acceptat o invitaţie în oraş. Nici nu ştiu de ce am făcut-o, cu ce este el mai special decât restul. Nu știu nici acum care a fost motivul care m-a determinat să renunț la confortul singurătății și să simt din nou acei fiori dulci-amărui ai primei întâlniri. Stomacul care se strânge dureros de familiar. Gura care se usucă în momentul în care ochii îl cuprind în raza lor. Mintea care face salturi și se ține de giumbușlucuri, astfel încât de trezești că nu știi cum să reacționezi în fața lui.

Nu este altfel decât cei de dinaintea lui. Nu este cu nimic mai special decât ei. Însă are totuși ceva, un fel de-a fi care m-a făcut să-i aștept întrebarea, să i-o prevăd și s-o însoțesc cu un zâmbet tâmp.

Da, așteptam de ceva timp să-și facă curaj. Sau poate eu așteptam să-mi fac curaj și să-mi doresc o astfel de întâlnire. E ca și cum corpul și sufletul meu s-ar fi trezit la viață după un somn adânc și binefăcător. E ca și cum m-aș fi vindecat de griji, de temeri, de iluzii, de lucruri pe care nu le pot opri din întâmplat. Ca și cum rănile vechi s-ar fi închis și ar fi dispărut orice urmă de-a lor.

Îl aștept. Sunt pregătită. Poate mai mult decât pregătită.🙂 Și totuși, îmi spun, e doar o seară pe care o petreci împreună cu el și nimic mai mult. Puțină conversație, râsete, mâncare bună, un vin delicios, poate o plimbare scurtă în timp ce te conduce acasă, un pupic pe obraz și un „ pe curând”. Și totuși, ce emoții. Numai cineva în situația mea poate înțelege ce se întâmplă cu mine. Cu mintea care deja a luat-o la galop și plănuiește în detaliu fiecare acțiune. Cu inima care bate de care ar vrea să iasă din piept. Cu trupul care nu mai are astâmpăr și care vrea să-l vadă mai repede ca și când i-ar fi teamă că s-ar fi răzgândit.

Ce gânduri absurde …și inutile …căci soneria m-a trezit din reverie. E aici și eu îmi trag sufletul de parcă m-aș afla în fața unui pluton de execuție. Mai privesc odată în oglindă și respir adânc.

E timpul ….

2 thoughts on “Confesiuni ( partea a II – a )

  1. Bună! Astăzi am avut parte de o surpriză! Am fost încântată să știu că cineva încă trece cu ochii peste cuvintele mele. O altă bucurie a acestei „provocări” este aceea că pot, la rândul meu, să trec în revistă unii dintre cei mai plăcuți autori ai mei.
    Printre ei ești și tu!
    Te felicit pentru tot ceea ce scrii și pentru faptul că reușesti prin articolele tale să îmi înfrumusețezi zilele.

    Dacă ai plăcerea….te invit să vizitezi această adresă și să iei parte la această provocare.

    https://sufletinscantei.wordpress.com/2015/08/09/liebster-award-nomination/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s