Amintiri…

26c76fbd396b27895d1ce7a6dbd519e7

Mă gândeam zilele trecute la cât de multe lucruri bune trec pe lângă noi fără să conștientizăm asta. Trăim cu impresia că sunt puține momentele frumoase din viața noastră, dar când am deschis ultima dată ochii și mintea pentru a vedea cu adevărat ceea ce se întâmplă cu noi în fiecare zi, ceea ce se petrece cu viața noastră.

Mă gândeam zilele trecute la lucrurile rămase neterminate, la zilele ce vor urma, la ce se va întâmpla mâine, peste 1 an sau peste 10. Apoi am văzut cazul unei tinere care se zbătea pentru viața ei, care depindea de ajutorul nostru, al oamenilor și de iubirea lui Dumnezeu. Am înțeles cât de fragilă este viața și cât de rapid poți rămâne fără timp. Am înțeles că nu-mi permit să irosesc clipe, că nu-mi permit să fac rabat de la viața mea. Așa că încerc să accept cu bucurie fiecare zi, să mă bucur de fiecare dimineață, de fiecare secundă, pentru că în fond ce importanță mai au regretele și grijile? Noi le facem importante pentru că nu reușim să ne debarasăm de ele.

Mă gândeam zilele trecute la noi, oamenii. La cât de greu facem să pară totul. La cât de greu ne este să ne bucurăm de lucrurile mărunte, la cât de rar zâmbim, la cât de rigizi și posomorâți suntem. Mă gândeam la câtă tristețe ascunde un om în sufletul său. Am vorbit apoi cu mama și ca niciodată am ajuns să depănăm amintiri. Despre cum era viața când era ea tânără. Despre sacrificiile pe care a trebuit să le facă. Despre munca în trei schimburi și doi copii de crescut. Despre cum a supraviețuit și s-a ridicat din nimic. Despre puterea iubirii și a credinței. Despre viață în sine. Am înțeles mai mult decât am înțeles când eram mai mică. Poate că m-am maturizat între timp. Și poate că am împrumutat de la mama acea forță extraordinară care a reușit să o propulseze dincolo de gândurile negative și probleme. Astăzi, am o mie și una de necunoscute pentru care nu am răspuns, însă am și o mulțime de gânduri și sentimente pozitive, am speranță și încredere, am iubire și curaj, am tot ce-mi trebuie ca să depășesc greutățile din viață.

Mă gândeam zilele trecute la toți oamenii care nu au curajul să se privească în oglindă și să-și mărturisească gândurile. La toți cei care privesc viața cu teamă și îngrijorare. La toți cei care sunt pe punctul să se rătăcească sau să înceteze să mai meargă. La toți cei care au sentimentul că numai pot face nici măcar un pas.

Postarea aceasta este pentru ei. Pentru mine. Pentru tine, cel care citești aceste rânduri.

Nu-ți pierde speranța și nu abandona, ci mai degrabă înarmează-te cu răbdare, curaj și determinare. Și roagă-te. Fii recunoscător pentru ceea ce ai. Și dacă vei simți vreodată că ești singur privește spre cer – El este lângă tine.

One thought on “Amintiri…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s