fragment – Confesiuni

1904258_532451363537311_359495771_n

„ Îmi amintesc și acum prima lecție pe care mi-ai predat-o. Îmi amintesc și acum emoția pe care mi-au trezit-o cuvintele tale, forța cu care au pătruns în sufletul meu pustiit. A fost exact la țanc, așa încât nu o pot numi întâmplare. În schimb aș putea-o numi miracol, pentru că vorbele tale m-au schimbat cu adevărat. Nu am știu ce să cred. Ce să simt. Ce să fac. Cum să reacționez. Mi-ai spus cu voce profundă, privindu-mă în ochi : „ Tu alegi ce să faci cu viața ta ” și cuvintele au rezonat în minte și în suflet. Poate nu conștientizăm la început că noi suntem răspunzători de direcția în care o ia viața noastră. Poate nu cunoaștem pe de-a întregul responsabilitățile, sarcinile, riscurile la care suntem supuși sau la care ne supunem prin prisma deciziilor pe care le luăm. Îmi amintesc prima lacrimă. Și pe următoarea. Și orele în care nu am făcut decât să-mi plâng amărăciunea și dezamăgirea în brațele tale. Tu ai fost cel care a produs această ruptură în mine, această favorabilă detașare de trecut , de decizii neinspirate, de vise amânate, de iluzii spulberate. Tu ai fost cel care a pus accentul pe ceea ce este esențial în viețile noastre, în viața mea, și tot tu ai fost cel care mi-a arătat modul în care frământările, nerăbdarea, negativismul afectează mintea și întunecă sufletul, nemaiputând să reacționeze pozitiv la provocări, la oportunități. Tu ai fost cel care mi-a arătat că întotdeauna se va găsi o ușa deschisă și pentru mine, o portiță pe care pot să mă strecor înăuntru și să arăt tuturor ceea ce pot. Tu ești cel care a sădit sămânța încrederii în mine și a curajului. Acum, datorită ție, prieten minunat, eu pot respira în voie, pot dansa nestingherită, pot cânta fals și pot inspira frumusețea din jur, fără să mă simt ciudat. Acum mă pot bucura de mine, de sentimentele și emoțiile ce mă încearcă în fiecare moment al existenței mele, de iubirea simțită și împărtășită, de bunătatea care m-a caracterizat dintotdeauna, dar pe care nu am reușit să o aduc la suprafață. 

Să nu crezi că dacă nu mai ești lângă mine, am încetat să-mi amintesc de toate lucrurile minunate care ai fost, de toate lecțiile frumoase cu care mi-ai inspirat adesea zilele, de gândurile și cuvintele tale înțelepte. Să nu crezi că sufletele magice se pot uita, că timpul poate șterge din suflete amintirile dragi, pentru că nici chiar el nu are puterea aceasta. Să nu crezi că nu îmi vei răsări în minte ori de câte ori voi simți un sâmbure de îndoială, o picătură de nostalgie, un iz de dor nebun, căci nu vei avea dreptate. Tu ești omul sufletului meu și te voi purta întotdeauna în cel mai apropiat sertar al inimii mele. 

Îmi amintesc, în ciuda faptului că nu ești aici, și nu bănuiești cât de multă nevoie am de tine, cât de mult dor se poate strânge în pliurile sufletului meu. Apar mereu întrebări, necunoscute ,enigme la care nu știu să răspund și atunci mă întreb ce-ai fi făcut tu în locul meu. Și te aud, șoptindu-mi dulce în suflet :„ Indrăznește, nu există nimic care să te poată învinge!”

Și îndrăznesc. Și îmi amintesc. Și îți promit că mereu îmi voi aminti cuvintele tale. Nu doar pentru că au lăsat dâre de foc în urma lor, ci pentru că mi le-ai tatuat în suflet și sunt imposibil de șters, de uitat, de simțit, de trăit. ”

One thought on “fragment – Confesiuni

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s