Fragment, Confesiuni

Imagine

„ Uneori tăcerea este la fel de puternică ca și cuvintele. Știu asta fiindcă a fost încă o lecție predată de tine. Știu asta pentru că erau momente în care așteptam cuvinte, așteptăm mângâieri, așteptam să-mi alungi toate neliniștile cu vorbe dulci, în schimb primeam răceala tăcerii tale. Știu asta pentru că tăcerea ta nu era liniștitoare, nu știa să calmeze, îmi irita sufletul, îmi tulbura gândurile și nu știam cum să te determin să-mi vorbești. Păreai să te gândești tot timpul la câte ceva. Mai puțin la mine, la noi doi. Păreai ca și cum te-aș fi întrerupt din ceva foarte important, însă doar mă priveai acuzator și nu îmi vorbeai niciodată. Am vorbit eu și pentru tine. Noaptea târziu când dormeai atât de liniștit vorbeam cu tine. Îți spuneam ceea ce simt, îți descriam durerea. Vroiam să mă auzi dar în același timp nu mai simțeam asta. Pentru că vroiam mai mult să îți dai seama tu de ceea ce așteptam de la tine, de faptul că doream cuvinte în loc de tăcerea stranie în care ne afundai pe amândoi. Vroiam să te cerți cu mine, să strigi dacă era cazul, să te superi și să-mi spui ca să știu ce fac greșit, ca să știu dacă vrei să mai lupți pentru relația noastră. Tăcerea ta îmi făcea răni adânci. Pentru că nu știam ce vrei. Pentru că nu știam cum să mă port cu tine. Pentru că aveam atât de multe cuvinte în mine, atât de multe vorbe ținute în inima mea care de abia așteptau să iasă, atât de multe de spus. Se spune că tăcerea e și ea un răspuns. Dar nu am reușit să descifrez care ar fi al tău. Dorești să plec ? Crezi că nu mai are nici un rost să continuăm? Te-ai săturat de luptat cu himere ? Care din ele e răspunsul frământărilor mele ? Pe care să-l iau de bun ? De ce nu ai curajul să-mi vorbești ca altădată ? De ce nu îmi poți spune ce vrei de la mine ? De ce nu poți să mă eliberezi când ști că ai puterea să o fac cu un singur cuvânt ? Nu vreau să accept tăcerea. Nu în locul cuvintelor pe care mi le datorezi. Nu în locul explicațiilor pe care le aștept de la tine. Nu e corect. Nu îmi pasă că nu poți exprima ceea ce simți în cuvinte. Privirea ta o face în locul tău. Tăcerea vorbește pentru tine. Însă îmi datorezi mai mult de-atât. Îmi datorezi nu numai cuvinte ci tomuri întregi cu ele. Îmi datorezi zile întregi de vorbe goale, de vorbe fără înțelesuri, de vorbe fără noimă; eu voi ști să le înțeleg, voi ști să le apreciez, voi ști că am însemnat ceva pentru tine și voi pleca cu inima împăcată. Tăcerea poate ține loc de cuvinte, însă inima mea refuză să-i accepte înțelesul. Nu-ți cer prea mult. Doar un singur cuvânt care să ne elibereze pe amândoi din lanțul tăcerii pe care l-ai țesut în jurul nostru. Aș vrea să mă poți auzi acum. Chiar îmi doresc să deschizi ochii și să reacționezi. Dacă nu aș fi fost atât de slabă poate te-aș fi trezit din somnul dulce care te-a cuprins. Ești atât de nepăsător. Atât de nelumesc. Atât de străin mie. ” 

( fragment, Confesiuni )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s