Povestea timpului meu

Imagine

Cateodata ceasul o ia razna si simtim ca nu mai masoara timpul cum trebuie, ne pacaleste si ne taie sistematic ani buni din viata.   Intr-o lume a vitezei trebuie sa ne adaptam stilului accelerat care ne ajunge din urma. Alergam in toate directiile incercand sa facem cat mai multe lucruri deodata, ne dam peste cap fizic si mental incercand sa tinem pasul cu agitatia cotidiana, muncim pe branci ore bune si uneori uitam sa si mancam, iar intr-un sfarsit cand ajungem acasa suntem prea epuizati pentru a mai sta de vorba, pentru a mai pierde cateva minute unul in bratele celuilalt sau pentru a ne strange in brate copii. Suntem epuizati atat fizic cat si mental. Iar cele 8 ore de somn parca sunt insuficiente. Privim timpul care se scurge cu dusmanie, constienti de faptul ca nu am reusit sa facem tot ce ne doream si ne raportam intreaga viata la timp. Totul se invarte in jurul lui. Pierdem timp pretios tocmai in incercarea noastra disperata de a face cat mai multe. Pierdem momente frumoase din viata copiilor nostri fiindca trebuie sa muncim , ne distantam de prieteni fiindca nu avem timp de ei, esuam in casnicii fiindca nu avem timp sa discutam despre adevaratele probleme. Alegem sa facem atat de multe incat nu ne permitem sa irosim nici macar o clipa. Dar, putini stiu ca minutele petrecute cu familia, cu prietenii, cu sotul nu sunt irosite. Dimpotriva, sunt „ irosite „ in cel mai intelept mod cu putinta. La ce foloseste ca am muncit o intreaga viata contra- cronometru fara sa-mi dau un moment de respiro daca acum sunt singur ? La ce foloseste ca am pus orice altceva mai presus de sanatatea mea, de familia mea, de copii mei ? La ce-mi foloseste tot acest timp irosit cu „chibzuinta” daca nu-mi ofera placere, bucurie, fericire ? Uneori, este bine sa ne oprim din toata aceasta nebunie de-a joaca cu timpul si pur si simplu sa ne relaxam. Sa privim dincolo de iuresul cotidian, sa radem , sa glumim, sa ne distram. Sa conducem noi masina timpului si nu sa fim simpli pasageri. Viata inseamna mult mai mult de atat, iar timpul devine mult mai pretios renuntand la ideea de a tine pasul cu el.

3 thoughts on “Povestea timpului meu

  1. De acord: „La ce foloseşte că am muncit o întreagă viaţă contra- cronometru fără să-mi dau un moment de respiro dacă acum sunt singur ?” . Despre aceste lucruri am scris şi eu de foarte multe ori şi am ajuns la concluzia că nu foloseşte la nimic. „Viaţa înseamnă mult mai mult decât atât”, ca să vă citez din nou…

  2. Una din temele la care ma gandesc si eu destul de mult. Am auzit mai demult, nu stiu exact unde, ca niste batrani care au trait o viata normala (prin normal se intelege rahatul ala de viata conform caruia te casatoresti si iti gasesti o slujba in jurul varstei de 25 de ani) se trezesc pe la 80 de ani cu impresia ca jumatatea vietii lor e la 20 de ani. Mi se pare un lucru foarte explicabil din moment ce te lasi prada rutinei aleia ce iti rupe viata in doua mai mult ca ORICE.

    Secretul e sa faci lucruri diferite in fiecare zi si sa profiti de viata cat o ai. Frumos articol, felicitari. Exact stilul meu de gandire.

  3. A trăi clipă cu adevărat înseamnă a-ți pune în ordinea necesară prioritățile în viața ta, cu mult discernământ. Fuga după timp creează absența omului din realitate. Trăiești frumos cu adevărat când ești împăcat cu tine însuți.
    În altă ordine de idei, mă bucur foarte mult că te-am găsit Anastasia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s