Rămas bun

Imagine

Las în urmă tot ceea ce sunt. Printr-un gest nevăzut spun „ rămas bun ” trecutului, regretelor și neliniștilor. Mi-a fost atât de greu să mă rup de mine însămi, să șterg bucăți de suflet, să mă dizolv în mii de emoții necunoscute. M-am gândit mult înainte să spun „ adio ” vechiului eu, dar totul pare să indice că am luat decizia potrivită. Este cu atât mai greu cu cât înțelegi că prețul unui nou început este un ” Adio! „ . Ne luăm rămas bun de la oameni, de la clipe, de la anumite amintiri, însă niciodată nu te gândești că vei ajunge într-un punct în care trebuie să-ți iei la revedere și de la tine. Să te îndepărtezi de ceea ce ai fost, să te schimbi, să lupți pentru un ” Eu „ mai altfel, mai bun, mai apropiat de perfecțiune. Este un pas mare de făcut. Acela de a renunța complet la ceea ce ești. Un pas într-o direcție necunoscută. Și ajungi în acel punct doar în clipa în care înțelegi că nimic nu te mai mulțumește, că nu mai găsești motive de a zâmbi sau a te bucura de fericirea celorlalți. Să renunți câteodată este o calitate. O calitate pe care doar oamenii puternici o posedă. Sau cel puțin așa mi s-a spus. Și am crezut, fiindcă aveam nevoie să cred în ceva. Fiindcă aveam nevoie să sper. Și să continui schimbarea. Este atât de greu să mai crezi în ceva după ce ai fost dezamăgită. Să mai visezi după ce visele ți-au fost spulberate. Să mai auzi după ce cântecul a încetat. Îmi este greu să mă adun. Să pornesc din nou la drum. Să mă eliberez de toate reținerile și constrângerile, de toate ideile preconcepute și emoțiile negative. Sunt foarte multe iar ritmul este năucitor. Simt nevoia de evadare. De liniște. Vreau să-mi pot odihni sufletul doar un minut . Nu între cei patru pereți ai minții mele. Poate undeva departe, unde nu sunt limite, unde nu sunt ochi care să vadă sau buze care să șoptească tulburător. Simt nevoia de speranță. Simt nevoia de încurajare și de protejare. Aș vrea să aud de la cineva că va fi bine și că voi reuși să văd în curând în oglindă o nouă persoană. Mai puternică. Mai hotărâtă. Mai determinată să lupte și să câștige. O persoană care nu sunt dar care aș dori să fiu. Oare cer prea mult ? E atât de obositor să te privești și să constați că nu te placi. Că vrei să fii altcineva. Ca atunci când erai mică și te visai o prințesă frumoasă și amuzantă. Dar în timp ce basmele se sfârșesc frumos, realitatea nu este atât de plăcută. Tânjesc după schimbare, dar în același timp este atât de greu să spun „ rămas bun … ”. 

( fragment, Confesiuni )

4 thoughts on “Rămas bun

  1. Să renunți câteodată este o calitate. O calitate pe care doar oamenii puternici o posedă.

    Frumos, foarte frumos şi adevărat. Era o vreme în viaţa mea când simţeam că intrasem într-un cerc vicios de sentimente, şi nu mai puteam ieşi din el. Era groaznic. Ştiam că trebuie să mă schimb şi să las multe în urmă, dar nu aveam puterea.

  2. Frumos! Si eu incerc sa spun adio trecutului, sa las in spate anumite momente, sentimente ori oameni.. E grea, eu inca nu am reusit. Iti doresc sa ai parte de schimbarea pe care o doresti si o cauti..

  3. Cred ca acum, citind ceea ce ai scris – „Este atât de greu să mai crezi în ceva după ce ai fost dezamăgită. Să mai visezi după ce visele ți-au fost spulberate. Să mai auzi după ce cântecul a încetat. Îmi este greu să mă adun. Să pornesc din nou la drum” – am realizat ca trebuie sa accept faptul ca nu mai pot fi la fel… si sa ma impac cu noua eu…mai puternica, dar mult mai rece si mai rationala… Multumesc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s