Confesiuni ( V )

Image

Am obosit să țin capul sus. Am obosit să mai simt, să mai visez, să mai sper. Câteodată, oboseala are un gust amar, un gust pe care-l simți până în fundul sufletului. Degeaba încerci să zâmbești, degeaba încerci să te forțezi, degeaba încerci să te minți, sufletul ți-este gol, pustiit, amorțit, ca după o iarnă grea și tristă.
Am obosit să mai cred în promisiuni. Nu sunt decât niște vorbe goale, spuse cu prea multă ușurință. Am obosit să mai cred în ” bunele ” intenții ale celor care își spun prieteni, am obosit să mai închid ochii la trădările celor din jur, am obosit să aștept umărul pe care să-mi odihnesc sufletul dezamăgit. Am obosit să mă tot întreb, să mă tot frământ, să mă tot tulbur și să-mi repet că nu ar mai trebui să mă încred atât de ușor în oameni. E o nebunie, îmi spun. Omul nu este făcut să fie singur, însă jungla în care trăim zi de zi mă face să cred că este mai bine să te bazezi doar pe tine. Am obosit până și să mai privesc oamenii, mi-e teamă că am să văd în ochii lor răutatea și egoismul. Mi-e frică că am să descopăr în spatele chipurilor frumoase urâțenia sufletului, negreala și praful adunat dintotdeauna. Am obosit să merg fără un scop anume, să bâjbâi în întuneric, să cred că lumea se va schimba. Se spune că mai întâi de toate trebuie să te schimbi tu, ca mai apoi să ți se schimbe viziunea referitor la viață, la lume, la viitor. Însă, în vâltoarea atâtor probleme, atâtor frământări, atâtor întrebări , nu mai ai când să te schimbi, cum să reziști valului care vine înspre tine. Poți doar să speri că atunci când te va spulbera, nu te va înghiți complet și că te vei putea prinde de ceva în cădere. Acel ceva poate fi o fărâmă de credință, un vis, o speranță, poate Dumnezeu , depinde de tine dacă vei știi să te agăți la timp. Am obosit să mai lupt. Împotriva destinului, împotriva răutății, împotriva mea. Aș vrea să plutesc deasupra acestei mizerii, însă nu pot decât să sper că mă voi agăța la timp de acel ceva. Și sper ca el să mă prindă la timp și să nu-mi dea drumul niciodată. Am obosit. Așteptarea e obositoare. Și dezolantă. Însă este tot ce îmi rămâne de făcut.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s