Confesiuni ( fragment )

Imagine

– La ce te gândești ?
– Hmmm. În acest moment la miile de gânduri care s-au risipit în mintea mea. La sutele de întrebări la care nu am nici acum un răspuns. La nenumăratele vise la care am renunțat înainte să le dau o șansă. La viață . La mine. La momentul prezent. Cred, că sunt o sumedenie de gânduri ce-mi trec prin minte în acest moment. Cred că sunt depășită de intensitatea și numărul lor.
– Și ai multe ?
– Ce anume ?
– Regrete. Dezamăgiri. Deziluzii. Vise sfărâmate.
– Da. Sunt prea multe ca să le pot ține evidența.
– E straniu ce-mi spui.
– Știu. Ce nu aș da ca nimic din ce-mi trece prin minte să nu fie adevărat. Dar este. Fiecare gând. Fiecare emoție. Resentiment. Sau întrebare. Totul este real. Și mă întreb cum de am reușit să adun atâtea într-un timp atât de scurt. Cum de nu m-am trezit și nu am văzut în ce hal este viața mea. Cum de nu am observat cât de rece și goală a devenit inima mea. Și cât de singură și tristă am devenit eu în acest timp.
– Mda. Din nefericire cu toții purtăm în suflete propriile resentimente și regrete. Fantomele singuratice ale trecutului. Nu există nici o persoană care să nu aibă cel puțin un regret.
– Probabil ai dreptate. Dar mă simt ca și cum nu pot să mă mișc fiindcă m-aș prăbuși sub greutatea acestor sentimente. Mă simt prizonieră, captivă în această viață. Simt că mă sufoc, că nu pot să mai respir, că toate aceste gânduri mă inhibă. Niciodată nu m-am simțit așa. Și mă întreb, de ce acum ?
– De ce nu ? Pentru fiecare dintre noi există un moment anume care ne trezește la realitate . Și pentru tine clipa de astăzi este acel moment. Profită de asta. Ia-ți timp. Acordă-ți puțin spațiu și un pic de liniște. Pune punct. Și creează un nou început. Nu o fă pentru alții ci pentru tine însăți. Fiindcă ai nevoie. Fiindcă meriți. Fiindcă te-ai trezit , chiar dacă ceva mai târziu. Ia lucrurile pas cu pas. Nu le grăbi. Nu te grăbi. Aplică tot ceea ce ai învățat de la viață, din lecțiile și clipele grele prin care ai trecut. Nu este o rușine să recunoști că ai făcut greșeli. Nu trebuie să te simți vinovată de ceea ce s-a întâmplat sau de ceea ce nu s-a întâmplat. Învață să visezi din nou. Și să crezi. Și să lupți.
– Am impresia că râzi de mine.
– Mai serios de atât nu pot fi. Ai încredere că totul se va întoarce la normal. Ai încredere în tine. În mine. În familia ta. Ai încredere în cei care te iubesc și lasă-i să te inspire.
– Voi încerca. Nu promit că voi reuși dar cel puțin voi încerca. Dar mai lasă-mi puțin timp, te rog. Nu azi, fiindcă sunt foarte obosită. Mâine. Voi face toate astea mâine.
– Nu, vei face acest lucru astăzi. Acum. Sunt aici cu tine. Îmi poți da mie oboseala ta. Și teama ta. Dar trebuie să începi acum sau nu vei mai începe niciodată.
– Acum ? Dar sunt atât de obosită. Și sătulă de atât de multe probleme. Și bolnavă de atâtea gânduri și griji. Nu pot acum.
– Ba da , poți. Ai încredere în tine. Vei reuși. Voi fi alături de tine la fiecare pas. Împreună vom reuși .
– Crezi … ? Mi-e teamă. De un nou eșec. De o altă decizie proastă. De viitor. Sigur vei fi alături de mine ?
– Atât timp cât o să mă vrei.
( fragment Confesiuni )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s