Confesiuni ( fragment )

Imagine

Nu. Nu vreau să renunț așa ușor. Nu vreau să-mi spun, ani mai târziu , că am abandonat totul din naivitate sau prostie. Nu vreau să regret lucrurile pe care nu am avut îndrăzneala să le fac, vreau să regret mai degrabă lucrurile pe care le-am făcut și nu le-am făcut bine. Asta ar fi o consolare pentru mine. Nu vreau să-mi găsesc scuze și nici să trăiesc în coconul meu chiar dacă asta înseamnă că m-ar scuti de suferință, dezamăgiri și iluzii. Viața asta e făcută să te bucuri de ea în întregime , nu pe părți. Trebuie să o iei așa cum este ea, ca pe un prieten vechi, plin de mofturi dar pe care îl cunoști deja foarte bine și îl accepți așa cum este și pe care îl iubești și-ți place să-l redescoperi în fiecare zi. Și el te face să râzi, să fii fericită, să te bucuri de fiecare adiere de vânt, să te simți ca un copil , să dansezi, să te redescoperi. Și asta în fiecare zi . Și atunci, cum să spun eu ” NU ” la toate acestea ? Cum să le las în urmă, cum să nu le accept dacă fac parte din ceea ce sunt ? Viața este un cumul de miracol, iubire și împlinire iar fericirea, ei bine dacă ști să privești , unde să privești și cum să privești o vei vedea lângă tine. Atât de aproape. Atât de perfect. Atât de simplu. 

One thought on “Confesiuni ( fragment )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s