Confesiuni ( fragment )

Imagine

Credeam ca am nevoie de el ca sa-mi implineasca viata. Credeam ca am nevoie de tot timpul lui ca sa-mi dovedeasca ca ma iubeste. Si il certam. Si ii strigam nefericita toate neimplinirile mele si nu vedeam cum asta il indeparteaza tot mai mult de mine. Prefera sa-si petreaca scurtul timp cu prietenii lui , in compania altor persoane iar asta facea din mine o persoana trista si singuratica. Nu intelegeam ce nevoie mai am de el daca eu tot singura sunt chiar si in doi. Nu-i intelegeam nevoia de departare, de relaxare si el nu-mi intelegea nevoia de a-l stii acasa. In decurs de cateva ani paream doi straini care nu mai au nimic in comun decat patul. Nu reuseam sa ma intreb daca asta este toata dragostea, toata iubirea mult laudata in atatea carti. Nu reuseam sa nu am atat de multe ganduri negative la adresa lui, a mea, a noastra. Ma tot intrebam cuprinsa de dezamagire daca s-a stins flacara de la inceput sau daca asta a fost tot ce ne-a fost dat sa avem. Ne priveam , cum altfel o facea dintotdeauna, dar nu mai era nimic la fel. Totul mi se parea gol. Rece. Strain. Nu ma mai simteam o femeie iubita si implinita. Ba chiar nutream gandul sa-l parasesc, sa o iau de la inceput in cu totul alt loc. Noaptea devenise dusmanul meu. Ma prefaceam ca dorm cand ajungea el ca sa nu isc o alta cearta, strangeam din dinti pana adormea ca nu cumva sa-mi scape un cuvant nepotrivit , o lacrima sau un alt gest care sa ma dea de gol. Trist este , ca in toata povestea asta, nu am stat nici macar un minut de vorba. Nici unul din noi nu a facut un pas pentru a rezolva aceasta situatie atat de incarcata. Eu il asteptam pe el sa faca ceva, sa-mi dea un semn iar el…cine stie ce astepta el de la mine. Oricum, in astfel de momente nu mai conteaza nici cate momente frumoase si dragi ai avut cu el, si nici cata istorie e in spatele acestei povesti. In clipa in care ai decis ca vrei altceva, ca ceea ce ai nu te mai multumeste nimic nu te mai poate convinge sa ramai si sa lupti. Cred ca asta este greseala nr. 1 a tuturor celor care trec prin ceea ce trecusem eu. Iau totul de-a gata, cred ca li se cuvin totul fara efort iar atunci cand viata devine mai grea cedeaza si cauta sa se indrepte catre ceva mai usor. Asta a fost si greseala mea. Dar si greseala lui. Dar acest lucru aveam sa-l sesizez mult mai tarziu spre nefericirea mea. De ce ce este atat de greu sa ramanem si sa luptam pentru ceea ce ne-a facut fericiti si impliniti odata ? De ce ne este greu sa ramanem si sa incercam sa gasim o solutie tuturor acestor ganduri negative care vin peste noi , acestor temeri care reusesc sa ingroape toate sentimentele frumoase si extraordinare pe care le-am simtit ? Am incetat sa mai lupt crezand ca oricum totul se terminase si nu mai avea nici o importanta daca mai faceam ceva sau nu. Am fost o lasa. Si el a fost la fel. Din doi copii care se iubeau enorm si aveau impreuna o multime de vise devenisem doi straini pe care nu ne mai lega nimic. Desigur, zambeam, ne comportam civilizat de dragul aparentelor insa sufletul supura pe dinauntru. Nicicand nu m-am simtit mai trista, mai dezamagita, mai deznadajduita. Nicicand nu am plans in tacere mai multe lacrimi decat atunci. Nicicand nu m-am simtit mai plina de resentiment si de negativism ca atunci. Era prima iubire. Primul meu barbat. Ii daruisem totul. Si aveam impresia ca el nu-mi lasase nimic. Simteam ca ma prabusesc sub greutatea atator ganduri si desi cautam cea mai buna solutie nu vedeam nici una. Ce tristete. Din toata iubirea de la inceput nu mai ramasese nimic. Eram goala pe dinauntru. Nu mai aveam decat resentimente. Atat. Voiam sa plec. Sa-l las. Sa vad daca va veni dupa mine. Sa-mi demonstrez mie ceva. Sa-mi dovedeasca ca iubirea pe care o simteam pentru el era si reciproca. In acele momente nu mai puteam gandi, nu mai puteam numara toate acele momente in care imi dovedise ca ma iubeste, toate acele lucruri facute pentru mine, toate acele sacrificii. E ciudat cum tot ce e mai frumos si mai extraordinar dispare in umbra nelinistii si a nesigurantei. E straniu cum odata nu ma deranja nimic la el iar acum ajunsesem la un pas de a destrama totul. Nu mai doream sa-i vorbesc sau sa-l privesc. Facea ca totul sa para atat de greu. Fiecare cuvant pe care i-l adresam era monosilabic. Incetasem sa ma mai intereseze ce cred ceilalti, ce cred parintii nostri, ce crede lumea in general. Incetasem sa-mi pese. Si asta este gresit. Am invatat mai tarziu ca nu trebuie sa ajungi in punctul de a inceta sa-ti mai pese. Nu trebuie sa lasi lucrurile sa degenereze , sa-ti scape din frau. Lucrurile sunt foarte simple , ori iubesti ori nu. Si daca iubesti trebuie sa lupti cu toate fantomele tale. Si ale lui. Si sa nu te opresti pana ce nu recastigi toate lucrurile de care te-ai indragostit si care te-au fermecat odata. Ele sunt acolo. Trebuie doar sa ai curajul sa le privesti cu alti ochi. Cu cei ai sufletului. Stiu, este greu. Dar mai greu este reversul. Imagineaza-ti o viata fara el. Poti ? Daca da, atunci pleaca. Cat mai repede. Durerea o va lua timpul dar timpul nu-l va putea aduce nimic inapoi. Dar daca totusi nu-ti imaginezi viata fara el ramai si lupta. Pas cu pas. In fiecare zi. Incepe din nou. Dar de data aceasta cu tine. Priveste-te in oglinda si cerne prin sita timpului toate sentimentele si resentimentele. Sa ramana tot ce este frumos, sincer, pur. Sa nu lasi nici macar o umbra sa intervina intre tine si el. Chiar daca la final vor ramane putine lucruri de care sa te agati tot e mai bine decat nimic. Apuca-te de ele. Gaseste calea de a ajunge din nou la inima lui. Reconstruieste puntea dintre voi. Asta este ce am invatat in timp. Mult prea tarziu pentru noi , insa. Dar nu si pentru ce va urma. Am aceasta speranta pentru ” maine ” , pentru viitor. 

2 thoughts on “Confesiuni ( fragment )

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s