Feeling the sunset

Imagine
Iubesc apusul tot atât de mult ca și răsăritul. Parcă ar fi două fețe ale aceeași monede. Îi iubesc culoarea, nuanța de purpuriu sângerând, pâlpâierile romantice, liniile marcante. Îi simt emoția, trăirile, sentimentele, rezonez cu el până în adâncurile ființei mele. Nicicând nu am înțeles mai bine povestea apusului de soare decât în acest moment, în care sufletul meu pare să fie copia fidelă a acestui tablou. Este tulburător și în același timp magic să privești, să înțelegi și să simți dansul amețitor al soarelui. Pare mai curând un joc straniu, solitar al destinului, al timpului. Depănăm povești. Retrăim amintiri. Ne iubim. Ne blestemăm. Facem dragoste. Râdem. Și pe toate le vede apusul. Și pe toate le imprimă în orizontul fără sfârșit , momente calde, triste, melancolice, fierbinți. Și pe toate le trăiește apusul. Ca un bătrân înțelept care se oprește să stea de vorbă cu tine. Și lângă care îți regăsești liniștea, sentimentele, răspunsurile, calmul, pe tine însăți. Necunoscutul se întrepătrunde cu apusul, timpul se oprește în loc. Respiri magie, culori și parfum. Totul ți se pare nespus de superb. Și totuși trist. Și atât de frumos încât simți propriile lacrimi brăzdându-ți chipul. Apus de soare. Mâine o luăm de la capăt.

One thought on “Feeling the sunset

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s